Dalai Lama (numele înseamnă Oceanul Înţelepciunii) este respectat ca renaşterea lui Avalokitésvara, Buddha Compasiunii.

Tenzin Gytsaro, Dalai Lama al XIV-lea, s-a născut la 6 iulie 1953, într-o familie de agricultori, într-un sat din Tibet, care poartă numele de Takcer. Părinţii l-au numit Lhamo Dhondupnak. La vârsat de doi ani, în baza prezicerilor a fost identificat ca al paisprezecelea reîncarnare al lui Dalai Lama, şi a fost dus la Lhassa.

La 22 februarie 1940, la vârsta de cini ani şi jumate Dalai Lama a fost încoronat în mod formal, ocazia cu care şi-a luat numele de Tenzin Gyatso. Şi-a început studiile la vârsta de şase ani. Printre disciplinele studiate au fost materii, ca dialectica, cultura şi arta din Tibet, gramatica, lingvistica, medicina, şi disciplina cea mai importantă, şi filosifia budistă.

În anul 1950 armata Chineză a invadat Tibetul. Un an mai târziu, Dalai Lama a împlinit şaisprezece ani, şi în timp ce situaţia ţării a devenit din ce în ce mai disperată, şi-a asumat răspunderea totală în interesul ţării sale. În 1954 s-a dus la Peking, pentru a ajunge la un consens cu Mao Ce-tung, şi cu alţi lideri din China, printre care Csou En-Laj şi Teng Hsiao-ping. În anul 1956, la aniversarea a 2500 de ani de la intrarea lui Buddha în Nirvana, a plecat în India. A fost rugat de mai mulţi consilieri apropiaţi, să rămână în India şi să nu se întoarcă în Tibet, dar el a decis să revină la Lhasa, pentru a continua eforturile sale pentru un trai liniştit cu forţele invadatoare din China.

Măsurile dure insturate de China în Tibetul de Est, au dus la zădărnicirea proiectelor rezolvării paşnice al Sfinţiei Sale. Revolta poporului din Tibet din martie 1959 a fost înnăbuşit în sânge de invadatorii chinezi. În anii 1959 şi 1960, aproape nouăzeci de mii de tibetieni şi-au pierdut viaţa. Văzând cursul evenimentelor, Dalai Lama şi zeci de mii de tibetieni au fost nevoiţi să evadeze în India prin munţii Himalaya. De atunci, în fiecare an în Tibet sunt comemoraţi martirii anului 1959. Din 1960, Dalai Lama trăieşte în Dharamsala din Nordul Indiei, în oraşul în care totodată are sediul şi guvernul din Tibet aflat în exil. În primii ani ai exilului, a cerut de la ONU, să găsească soluţii pentru situaţia disperată din Tibet. În anii 1959, 1961 şi 1956 ONU a emis hotărâri, în care a solicitat Chinei, să respecte drepturile omului în Tibet, cât şi dreptul poporului pentru autodeterminare.

În exil, dalai Lama şi guvernul în emigraţie a dus o politică angajată în vederea protejării poporului din Tibet şi a culturii acestuia. Guvernul în exil se ocupă de refugiaţi, susţine dezvoltarea economiei, în cursul anilor a construit o reţea de şcoli şi câteva univeristăţi. În cursul ultimelor şase decenii, au înfiinţat aproape două sute de mănăstiri. În 1963 Dalai Lama a prezentat Constituţia proiectată pentri Tibetul de viitor. Chiar de la începuturi, Dalai Lama a fost un adept înverşunat al transformării democratice al societăţii din Tibet. Pe lângă eforturile făcute pentru bunăstarea comunităţii refugiate din Tibet a nu a încetat să încerce să facă paşi şi în vederea rezolvării situaţiei din Tibet.

În 1987 Sfinţia Sa a prezentat “Proiectul de pace în cinci puncte”, care a fost primul pas pe calea limpezirii statutului din viitor al Tibetului. În anul următor, în iunie la Strassbourg, în faţa Parlamentului European a continuat prezentarea proiectului său. Esenţa iniţiativei sale este instaurarea unei autonomii reale în Tibet în cadrul Republicii Populare China. În continuare a cerut Chinei, să transforme Tibetul într-o “zonă de pace”, pentru a îngrădi colonizarea chinezilor, să pună la loc situaţia drepturilor omului, şi să nu depoziteze armament şi deşeuri nucleare pe teritoriul Tibetului. În cadrul aceluiaşi proiect a iniţiat începerea unui dialog deschis, serios cu privire la viitorul Tibetului.

În 1989 conducătorului din Tibet i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, care s-a fost acordat pentru eforturile sale spre rezolvarea pe cale paşnică a situaţiei din Tibet. Juriul Premiului Nobel a declarat: “Filosofia paşnică a lui Dalai Lama se bazează pe respectul infinit faţă de fiinţa omenească, respectiv pe responsabilitatea universală faţă de omenire şi natură”. Până în prezent, în cursul călătoriilor în cincizecşidouă de ţări, şi în cursul întâlnirilor sale cu politicieni, preşedinţi de ţări, conducători religioşi, a susţinut cauza rezolvării paşnice a situaţiei din Tibet, a drepturilor omului şi a ocrotirii naturii.

A fost primit oficial de numerăşi oficialităţi. Personalităţi influente din lumea politică, religioasă, ştiinţe şi economie caută în continuare să intre în relaţii cu el pentru schimb de idei în legătură cu diverse probleme. Este invitat permanent în diverse ţări din lume, pentru a-şi exprima părerea privind convieţuirea paşnică, cu privire la pacea universală, respectiv pentru a da învăţături.

În calitate de lider spiritual, şi lângă rolul de conducător al Tibetului, Dalai Lama este unul dintre cei mai mari maeştri şi savanţi ai tradiţiei budiste. În această privinţă alocă foarte mult timp, să împărtăşeascu înţelepciunea, experienţele spirituale cu maeştrii buddhişti, şi cu o audienţă mai largă.